Visul rusesc al președintelui ND

Într-o dimineață cu ploaie mocănească și știri despre austeritate, președintele ND s-a trezit ud leoarcă. Pijamaua i se lipea de piele ca bugetul de campanie de promisiuni, iar visul care-l tulburase părea mai viu decât realitatea.

Se făcea că era iar la bunica lui, într-o casă mică, cu icoane vechi și samovarul fumegând în colț. Bunica îi vorbea cu glas duios, dar… în rusă:
— Nikolaiușka, nu mai alerga după putere, ia o clătită cu gem și fii om bun!

Transpirat și confuz, ND s-a ridicat din pat și, fără să-și pieptene părul, a convocat de urgență ședința cu consilierii.

Când au intrat toți, cu agendele ude de ploaie și priviri somnoroase, președintele a trântit întrebarea în mijlocul mesei:
— Oare… nu suntem toți ruși?

Tăcere de câteva secunde. Apoi, primul consilier, cel mai grijuliu cu limbile străine, a răspuns categoric, dar… în rusă:
— Ya ne dumayu, chto ya russkiy! (Nu cred că sunt rus!)

Al doilea, mai nostalgic, s-a scărpinat în cap și a scos din buzunar o Matrioșka.
— Eu… nu știu, dom’ președinte… dar fără jucăria asta din copilărie nu pot trăi. Mă liniștește. Desfac una, apare alta… ca în politică!

Al treilea, cu ochii visători, a murmurat:
— Eu mă uit și acum la Nu, pogody!… lupul și iepurașul, o capodoperă de desene animate. Așa ar trebui să fie și opoziția cu noi — comică, dar inofensivă!

Al patrulea, serios ca un comunicat de presă, a zis:
— Mie al doilea prenume mi-e Ivan, domn’ președinte. După tata natural … ăla care s-a aruncat de la etajul 10.

ND i-a privit lung, a oftat și a rămas pe gânduri. Pe birou, o poză din campanie îl arăta ridicând mâna în aer, cu zâmbet larg, sub sloganul “Chestnaya Rumyniya (România onestă!)”

A murmurat încet, cu un aer de revelație amară:
— Kakalin e de vină!

Și, de atunci, în fiecare dimineață, înainte de briefing, ND desface o Matrioșka și se întreabă dacă bunica n-avea totuși dreptate…