Prima conferință din Noul an la Guvern
În prima zi lucrătoare din noul an, premierul cu sprâncenele groase și unite – simbol al concentrării supreme – a apărut în fața presei, flancat de patru miniștri la fel de hotărâți și la fel de… rotunjiți. Toți aveau burțile mari, cămășile ieșite din pantaloni și curele strânse la maximum, gata să cedeze la primul oftat mai adânc.
Premierul a privit solemn sala, și-a tras burta în față cu un gest reflex și a început:
— Suntem alături de români. Suferim împreună cu ei. De sărbători am strâns cureaua.
În timp ce spunea asta, cureaua a scârțâit amenințător, iar un ministru din dreapta a făcut un pas înapoi, de teamă să nu fie lovit de cataramă.
— Anul acesta va fi greu, a continuat premierul, cu o voce gravă. Dar vreau să fie clar: nu vor mai fi majorări de taxe…
Jurnaliștii au tresărit.
— …decât cele deja aplicate în ianuarie.
Un murmur de înțelegere a trecut prin sală. Un ministru a dat din cap aprobator, ștergându-și fruntea, în timp ce altul încerca discret să-și bage cămașa în pantaloni, fără succes.
— Facem tot ce putem, a spus ministrul de finanțe, respirând sacadat. Nu există altă soluție. Este o perioadă dificilă pentru toți.
— Suferim cu toții alături de români, a adăugat ministrul economiei, în timp ce burta îi împingea microfonul mai aproape.
Premierul a încheiat optimist:
— Vrem să vă asigurăm că peste doi ani lucrurile vor fi mult mai bune. Cine rezistă până atunci, va vedea diferența.
A urmat o pauză solemnă. Curelele au trosnit ușor, cămășile au cedat încă un nasture, iar conferința s-a încheiat cu promisiunea fermă că sacrificiile sunt necesare, inevitabile și, mai ales, pentru binele tuturor.
Românii urmau să strângă din nou cureaua.
Guvernanții… o strânseseră deja. Cât a ținut.
