Ședință confidențială cu ușa blocată

Într-o dimineață toridă, pe coridorul unui minister din București, un grup de greviști agitați bătea cu pumnii în ușile de lemn masiv. „Vrem să discutăm cu dom’ secretar de stat!”, strigau ei, branduind pancarte improvizate din cartoane reciclate.

În biroul de la etajul doi însă, situația era mai puțin oficială. Politicianul, un secretar de stat cu burta relaxată și discursuri populiste, era blocat înăuntru cu amanta lui, consilieră recent angajată „pe criterii de competență”. Broasca ușii, parcă solidar cu opinia publică, se încăpățâna să se mai deschidă.

— Sună la mecanic, șopti politicianul, transpirând.
— Ce mecanic, dragule? Eu am venit pentru ședință, nu pentru reparații, chicoti amanta, încercând să-și aranjeze rochia.

În anticameră, secretara își freca fruntea. Ea era liantul dintre realitate și ficțiune. Greviștii urlau că vor răspunsuri, dar șeful era prea ocupat să răspundă la… alte întrebări.

— Domnilor, vă rog, domnul secretar e într-o ședință extrem de importantă, le spuse secretara cu un zâmbet de manual.
— Ce ședință? Noi am venit pentru negocieri! răspunse liderul greviștilor, ridicând vocea.

— O ședință… strict confidențială, preciză ea, aruncând o privire disperată către ușa închisă. „Extrem de confidențială”, adăugă apăsat.

În spatele ușii, politicianul striga:
— Spune-le că redactez un document istoric!
— Istoric, da… murmură secretara printre dinți, uitându-se cum greviștii dau ochii peste cap.

După câteva minute de insistențe, oamenii au fost convinși să revină „după pauza de prânz”, când, spera secretara, ușa biroului se va deschide.

Astfel, în loc de negocieri sindicale, ministerul a găzduit un alt tip de protest: cel al unui broaște ușă, solidară cu cetățenii.