Inspecție pe trotineta ministerială la Centrul de Incorporare

Dimineață geroasă la Centrul de Încorporare dintr-un orășel de provincie. Soldații de serviciu stăteau drepți — sau aproape drepți — așteptându-l pe ministrul Apărării, care urma să sosească în vizită oficială.

Doar că, în loc de coloană oficială, sirene și fanfară, la poartă s-a auzit un bâzâit ușor de motor electric. Pe aleea centrală a apărut ministrul — în costum, cu o cască lucioasă pe cap și o trotinetă electrică verde fosforescent. A frânat elegant în fața soldaților, a scos casca și a zâmbit:
— Bună ziua, camarazi! Azi inspectăm forțele de rezervă!

Cei patru rezerviști, aliniați aproximativ după înălțime (și după circumferință), au făcut un salut dezordonat.

Primul era un bucătar cu o burtă cât un rucsac tactic, îmbrăcat într-un trening cu pete de sos pe el.
Apoi, un măcelar jovial, cu mâini cât o lopată și zâmbet nevinovat.
Un doctor de familie, cu stetoscopul atârnat de gât și un aer vizibil neliniștit.
Iar ultimul, un bărbat cu fustă și unghiile date cu ojă, care le-a șoptit celorlalți: „Eu am venit doar pentru poză, că n-am mai fost niciodată la armată”.

Ministrul s-a uitat la ei cu entuziasm.
— Foarte bine! Exact genul de diversitate de care are nevoie armata modernă!

Doctorul a ridicat timid mâna:
— Dom’ ministru, cu tot respectul, noi nu înțelegem de ce am fost chemați.

— Simplu, a răspuns ministrul zâmbind. Trebuie să fim pregătiți dacă vin rușii.

Bucătarul a dat din cap:
— Eu pot să le fac o ciorbă, poate se înmoaie.

Măcelarul a ridicat o sprânceană:
— Eu știu să tai repede, dar doar pulpe de porc.

Doctorul a oftat:
— Eu pot doar să le dau concediu medical.

Iar bărbatul cu fustă a zâmbit:
— Eu pot să le dau sfaturi de imagine, dacă tot ajung la televizor.

Ministrul și-a pus iar casca, a scos o mapă cu planul de mobilizare și a zis cu solemnitate:
— Camarazi, patria are nevoie de voi! Vom forma Batalionul de Rezerve Multifuncțional. Fiecare își folosește talentul — că-n războiul modern nu mai contează uniforma, ci… creativitatea!

După care a urcat pe trotinetă, a apăsat accelerația și a dispărut pe poarta unității cu viteza unui porumbel grăbit, lăsând în urmă patru rezerviști confuzi și o întrebare nerostită:

„Oare pe cine urmează să cheme data viitoare? Pe croitor, pe coafeză și pe dirigintele de la școală?”